“Bunicii”- un film personal de Ioana JOCA
- Sinopsis -
De ce acest documentar ? Au mai fost facute filme despre taranii romani. Unele dintre ele prezentate in Vest si chiar peste Ocean.
Ceea ce face filmul interesant sunt bunicii mei sau actorii principali ai documentarului. Bunicul, Vasile Bardea, la cei 80 de ani ai sai, continua sa urce muntii in fiecare zi. Se trezeste la 5 dimineata, la 6 munca sa a inceput deja. Zilele trec la fel si fiecare moment care se adauga face ca viata sa sa fie suma unui univers lipsit de satisfactii materiale sau distractii. Visul de-o viata al lui Vasile Bardea a fost sa devina violonist. Tatal sau i-a pus coasa in mana la 14 ani, i-a ars toate viorile pe care tanarul reusea sa le achizitioneze. Dar in sufletul sau, bunicul Vasile a ramas un artist. De aceea, el este cel care in timpul filmarilor lasa frau liber povestilor, camera de filmat devenindu-i cel mai bun prieten.
Bunica, Ioana Bardea, este o femeie foarte credincioasa. La fel ca si sotul ei Vasile, nu a cunoscut distractiile si nici luxul de-a se odihni. Visul ei de-o viata a fost sa traiasca intr-un oras mare. Ioana Bardea nu a fost decat o data la Cluj cand a trebuit sa faca o operatie. Desi foarte timida si generoasa, bunica Ioana isi uita pudoarea cand trebuie sa indemne taurul sa-si faca datoria cu o vaca in calduri. De aceea, bunica devine complementul sotului ei in timpul filmarilor- preferand sa ignore camera de filmari in totalitate, limitandu-se la fapte practice.
Povestea bunicilor mei este povestea unei generatii. Acea "talpa a tarii" cum spunea Mircea Eliade care a trebuit sa infrunte trei regimuri politice: monarhia, comunismul si capitalismul. O generatie care a trecut prin multe si a ramas cu foarte putin (statul le ofera amandurora un ajutor social lunar de £ 10,=), dar a stiut sa-si pastreze seninatatea. Abia cea de-a doua lor generatie, din care fac parte, a reusit sa atinga o viata decenta.
Timpurile se schimba. Odata cu ele si Romania. Tractorul e mai important decat o pereche de boi, vacile vor trebui sa aiba chipuri in urechi, toate produsele trebuie sa pastreze normele Comunitatii Europene. Ceea ce spun nu este o critica. Cred doar cu putere ca viitorul nu poate fi inteles decat prin prisma trecutului. Filmul despre care vorbim este un document adresat generatiilor viitoare; poate mai repede decat ne imaginam, generatiei de peste 5 ani. Un film simplu despre viata a doi tarani. Care nu au auzit de Dracula, nu ii injura pe tigani si care nu au crezut nici in Regi, nici in Ceausescu si nici in Iliescu.
Realizarea acestui film este importanta deoarece cultura Vestului trebuie sa o intalneasca pe cea a Estului la un nivel suptil si simplu: cel al taranilor. Asa cum bunicul meu mi-a spus de multe ori in timpul filmarilor "Noua nu ni-o dat nimeni nimic niciodata." Acest film este sansa de a da, gratie lor, o poveste frumoasa restului lumii.
© Flechette Films (2005)
